15/03/2026
„A trece prin furcile caudine” (sic!) este o eroare semantică relevantă, lato sensu, în contextul demnității la locul de muncă.
Expresia „a trece prin furcile caudine” este folosită uneori pentru a descrie o perioadă dificilă, mult efort sau sacrificii. În realitate, aceasta este o eroare semantică, deoarece, pe de o parte, sensul expresiei este cu totul altul, iar pe de altă parte, forma logică este „a trece pe sub furcile caudine”. Istoric, romanii au fost obligați să treacă pe sub un jug format din sulițe, gest care simboliza umilința învinsului.
Expresia provine din episodul istoric numit Bătălia de la Furcile Caudine (321 î.Hr.), când armata romană a fost învinsă de samniți și obligată, ca semn de umilire, să treacă pe sub un „jug” format din sulițe. Gestul simboliza supunerea și umilirea învinsului.
Prin urmare, „a trece pe sub furcile caudine” înseamnă a fi supus unei umilințe sau unei constrângeri degradante, nu a trece printr-un proces dificil de muncă sau pregătire.
Se impune astfel o distincție conceptuală clară: munca și sacrificiul nu sunt sinonime cu umilința, după cum, per a contrario, umilința nu poate fi asociată cu munca. În aceeași logică, utilizarea unei expresii care desemnează o situație de umilință extremă pentru a descrie efortul și dedicarea constituie o eroare categorială.
Mutatis mutandis, dreptul modern încearcă tocmai să prevină situațiile în care o persoană este pusă într-o poziție degradantă sau umilitoare. În ultimii ani, cadrul legal din România privind hărțuirea la locul de muncă a fost consolidat pentru protejarea demnității persoanei.
Printre reglementările relevante se numără: Codul muncii (Legea nr. 53/2003) și Hotărârea Guvernului nr. 970/2023 privind metodologia de prevenire și combatere a hărțuirii morale și sexuale la locul de muncă, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 27/2025.
Aceste demersuri sunt susținute indirect și de legislația antidiscriminare, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea discriminării și Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse.
Cadrul normativ se dezvoltă în continuare în contextul alinierii legislației naționale la Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 190/2019 privind eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii, ratificată de România prin Legea nr. 69/2024. În acest context sunt avute în vedere modificări ale Codului muncii, ale legislației privind sănătatea și securitatea în muncă și ale cadrului normativ privind activitatea Inspecției Muncii, pentru consolidarea mecanismelor de prevenire și sancționare a hărțuirii în relațiile de muncă.
Nu în ultimul rând, încep să apară exemple jurisprudențiale importante. În 2024, o fostă angajată a unei bănci a câștigat în instanță un proces privind hărțuirea morală la locul de muncă. Instanța a obligat angajatorul la plata unor daune morale de 30.000 de lei, precum și a aproximativ 4.000 de lei cheltuieli de judecată, pentru prejudiciul suferit ca urmare a comportamentului considerat hărțuitor.
Istoria ne arată ce înseamnă umilința. În relațiile de muncă, dreptul modern și jurisprudența recentă încearcă să se asigure că nimeni nu mai este obligat să treacă pe sub furcile caudine.