16/09/2026
💥Știați că leul românesc a fost o monedă puternică și stabilă în Europa?
Astăzi, 16 septembrie, ne întoarcem în timp, la anul 1835, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica, a instituit leul ca unitate oficială de cont. La început, leul nu era o monedă bătută efectiv, ci o unitate teoretică echivalentă cu 60 de parale.
Numele leului își are originea în talerul olandez – löwenthaler, o monedă de argint pe care era reprezentat un leu. Deși aceste monede străine au continuat să circule, denumirea de „leu” a rămas în uz și a devenit, în timp, numele monedei naționale.
Momentul decisiv a venit în 1867.
Prin legea monetară din acel an, România a adoptat un sistem monetar modern, inspirat de Uniunea Monetară Latină. Leul a fost împărțit în 100 de bani și a fost definit printr-o anumită cantitate de aur și argint. În raport cu monedele din sistem, 1 leu era echivalent cu 1 franc francez și 1 franc elvețian.
Dar cm se raporta leul la dolar?
În perioada etalonului aur, paritatea oficială era de aproximativ:
1 dolar american = 5,18 lei
1 liră sterlină = 25,25 lei
1 franc francez = 1 leu.
Asta nu înseamnă că un leu valora mai mult decât un dolar. Dimpotrivă, un dolar echivala cu mai mulți lei. Importanța acestei comparații este alta: leul avea o valoare definită în aur și beneficia de o paritate monetară stabilă, fiind legat de sistemul monetar european al epocii.
Înainte de Primul Război Mondial, această stabilitate a contribuit la consolidarea leului ca monedă utilizată și recunoscută în schimburile internaționale. Cursul leului față de principalele monede a rămas foarte stabil până în 1914.
De la o simplă unitate de cont în 1835, la o monedă națională modernă în 1867 și apoi la „leul-aur” al perioadei de dinaintea Primului Război Mondial, povestea monedei românești este, de fapt, o parte din povestea modernizării economice a României.
La CAR Top Invest, credem că fiecare leu are o poveste. Iar povestea leului românesc are aproape două secole de istorie.
