RD Capital Tex SRL

RD Capital Tex SRL Consultanta accesare fonduri europene

16/04/2025

EFECTELE NEGATIVE ALE PLECARII PARINTILOR ASUPRA COPIILOR RAMASI ACASA

Pe fondul unui grad scăzut de dezvoltare, datorat în mare parte si gradului de urbanizare mai scăzut, regiunea de Nord-Est este zona care seconfruntă cu un val migratoriu de proporţii, fenomen ce nu rămâne fără urme la nivelul comunităţilor respective.În acest context, plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotare, fie în căutarea unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unuiloc de muncă mai bine plătit, a lăsat în urmă un număr foarte mare de copii lipsiţi de prezenţa părinţilor în procesul de creştere şi dezvoltare.Una dintre consecinţele cu cele mai profunde implicaţii negative ale migraţiei românilor este că o mare parte a generaţiei actuale de copii dinRomânia creşte fără sprijinul de neînlocuit al părinţilor. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, provoacă urme adânci, de neînlocuit înevoluţia copiilor care rămân acasă. Acestea sunt asemenea unor cicatrici interioare, pe care nu le putem vedea şi prin urmare, va fi foarte greusă le vindecăm. De foarte multe ori nici nu ştim că ele sunt acolo. Aceasta este diferenţa între rănile fizice, cele vizibile dar care se şterg cutimpul, şi cele interioare, lăuntrice împotriva cărora este foarte greu de luptat.Copiii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate au sentimentul pierderii stabilităţii familiale, trăind cu teama pierderiiataşamentului şi dragostei părinteşti. Aceştia pot nega realitaţile circumstanţiale care au determinat „abandonul” şi refuză să creadă că părintelenu mai este disponibil pentru ei. Se hrănesc cu amintirile pe care le au cu părintele sau părinţii plecaţi, se bucură să privească poze şi să citeascăscrisori sau e-mail-uri de la aceştia. Sunt capabili de orice compromis pentru a vorbi cu părintele, într-o manieră anume.Situatiile in care copiii raman o perioada de timp fara prezenta unui parinte care sa ii supravegheze, protejeze si sa ii sustina mai ales la nivelafectiv in actiunile pe care ei le intreprind, pot avea asupra acestora efecte negative, atat la nivel emotional cat si la nivel comportamental.

14/01/2024

Sustinerea elevilor cu parinti plecati in strainatate

Fenomenul creat prin plecarea parintilor la munca in strainatate, lasandu-i pe copii in grija diverselor persoane, altele decat parintii naturali, ia amploare pe an ce trece. In aceste conditii este nevoie de multa rabdare si tact din partea cadrelor didactice, dar si a celor din jur pentru a fi depasite momentele grele ale singuratatii. Deseori, copiii care se simt parasiti sunt personaje ale conflictelor, fie cu ceilalti copii, fie intre generatii, daca sunt educati, chiar si temporar, de varstnici, cm sunt bunicii.
Cunoscuta rautate a celorlalti copii, izvorata totusi din inocenta specifica varstei, duce deseori la situatii de violenta verbala, dar si fizica. Ne confruntam in scoala cu problema copiilor lasati in grija unui parinte, a rudelor sau chiar a vecinilor care nu le pot oferi dragostea de care ei au nevoie, sfaturi sau sprijin. Foarte multi dintre ei sunt violenti, retrasi si introvertiti, cu rezultate scazute la invatatura, iar toate acestea din cauza lipsei de atentie, atat de necesara la varsta lor. De multe ori nici nu avem cunostinta de situatia lor, nefiind anuntati de parinti inaintea plecarii la munca in strainatate. Pentru toti acestia este necesara o mai mare implicare nu doar din partea cadrelor didactice, ci si a celor in grija carora sunt lasati. Au fost situatii in care elevii s-au batut, cei cu parintii plecati din tara simtindu-se jigniti de referirile mai putin magulitoare ale celorlalti la adresa parintilor lor.
Au plecat la munca in strainatate sa faca rost de bani pentru un trai mai bun si au lasat in urma copii care nu prea inteleg de ce sunt nevoiti sa stea in grija rudelor si nu sunt ingrijiti de propriii parinti. Familii intregi de tineri au plecat in tarile Europei de Vest, unde au gasit locuri de munca mai bine platite, lasandu-si copiii acasa. Cu toate ca o parte dintre ei au avut parte de o vacanta de vara frumoasa alaturi de cei dragi veniti de departe, unde li s-au indeplinit toate poftele, acum, d**a plecarea parintilor, le-au ramas doar amintirile; sclipirea din ochi dispare ca si zambetul si surasul de pe fetele lor. Putin sunt acei parinti care isi duc cu ei copiii in strainatate. Intampina greutati in acomodare -o alta limba, alti prieteni, alt mod de viata.
Potrivit psihologilor, lipsa de afectivitate, dar si de supraveghere, precum si sumele importante de bani pe care le au de multe ori la dispozitie ii maturizeaza pe copii inainte de vreme, facandu-i uneori sa recurga la fapte reprobabile. Putine sunt insa exceptiile, cand adolescentii maturizati devreme accepta situatia si se zbat pentru a deveni ceva in viata.
O zi din viata unui copil cu parinti plecati in strainatate arata in felul urmator:
Se trezeste dimineata si nimeni nu i-a pregatit micul dejun, cu o mana mananca ce e la indemana, cu cealalta isi indeasa in ghiozdan cartile si caietele cu temele poate nefacute. Alege din maldarul de haine ce nimereste si pleaca spre scoala. Daca are chef, ajunge si la ore. Daca se intalneste pe drum cu „gasca” in care a invatat sa fumeze, amana pe alta data mustrarile profesorilor. Barul din coltul strazii il asteapta, este mult mai primitor decat clasa. Oricum n-are cine sa-l laude daca ia o nota mare. D**a ce pierde toata ziua cu nimicuri amagitoare, se intoarce acasa, ii minte pe cei cu care a fost lasat ca n-are teme de facut, mai pierde ceva vreme uitandu-se poate la televizor sau jucandu-se pe calculator, apoi adoarme intrebandu-se cand o sa-l sune mama sau tata si daca parintii lui se mai gandesc la el.
Adolescenta este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune. Multi adolescenti experimenteaza comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar experimentarea nu duce la probleme permanente decat la un grup restrans de adolescenti. Cei care manifesta probleme grave comportamentale sau emotionale tind sa aiba o istorie de viata plina de probleme similare incepand din copilarie.
Cresterea numarului de probleme in adolescenta poate fi legata de efecte personale si sociale ale schimbarilor fizice si mai important, de momentul aparitiei acestor schimbari
Copiii ai caror parinti pleaca la munca in strainatate sunt tristi si depresivi, cu tendinte autodistructive. Se releva faptul ca atitudinea adolescentilor ai caror parinti sunt plecati la munca este asemanatoare cu cea a copiilor din familiile monoparentale. Astfel, desi plecarea la munca este temporara, efectele asupra copiilor pot fi resimtite ca in cazul pierderii unui parinte prin divort sau deces. Principalul efect negativ se remarca la nivelul psihologic. Desi nu exista semnalmente in cazul sanatatii fizice, moralul adolescentilor cu parinti emigranti este mult mai scazut decat al celorlalti. Ei prezinta adesea simptome de anxietate, depresie si nervozitate, sunt mult mai nelinistiti si mai ingrijorati ca inainte de plecarea parintilor si plang mai mult.
Aceste neajunsuri contribuie la incapacitatea de a identifica si monitoriza situatia copiilor cu parinti emigranti care sunt mult mai expusi anumitor pericole. In acest sens, consumul de substante interzise minorilor are o incidenta mai mare in randul adolescentilor. Acestia au avut cel putin o data probleme cu politia, s-au batut cu alti copii, determinand profesorii sa atraga atentia familiei. Situatia este cu atat mai grava, cu cat cei mai multi dintre copiii vizati vin cu mai mica placere la scoala, au rezultate mai slabe, mai multe absente, mai multe corigente si au mai des nota scazuta la purtare decat cei supravegheati de catre parinti. Persoanele in grija carora raman (rude) nu fac fata de cele mai multe ori schimbarilor ce intervin in comportamentul adolescentului, neputand fi un sprijin suficient pentru acestia.
Implicarea elevilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate intr-un program de consiliere si de socializare este necesara in vederea ameliorarii problemelor de dezvoltare cu care se confrunta, precum si a integrarii lor scolare si sociale optime. Acestia pot fi astfel ajutati sa inteleaga faptul ca parintii lor sunt plecati, prevenindu-se astfel situatiile de esec scolar, abandon scolar, refugiul in bauturi alcoolice, droguri, implicarea copiilor in activitati ilicite ale bandelor de cartier, instalarea si dezvoltarea unor potentiale tulburari psihice.

14/01/2024

Plecarea părinţilor la muncă în străinătate şi consecinţele psihologice asupra copiilor

Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare, tocmai de aceea se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate.
Astfel fiecare despărţire pe parcursul vieţii lor va fi traumatică şi accentuată. Eforturile vor fi îndreptate spre evitarea despărţirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară. Astfel vor apărea multe compromisuri şi tulburări afective. Intervine şi lipsa ataşamentului care nu poate fi compensată în nici un alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa lipsa părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. Absenţa părinţilor sau doar a unuia poate conduce şi la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare.
Părinţii plecaţi sunt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la câteva luni şi-l vizitează sau care numai trimit bani. În această privinţă autorităţile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul pe mâini bune şi s-a luat angajamentul de a se ţine un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu ţin loc de căldură umană şi de un sfat dat de aproape, cu afecţiune părintescă.
Din păcate, această datorie se uită când se ajunge în străinătate şi dacă la început era în plan rămânerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte până se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între părinţi şi copii.
În concluzie, se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi de asemenea, înainte de aceasta, câteva întâlniri de consiliere psihologică care să stabilească relaţia dintre părinţi după plecare şi relaţia între părintele plecat şi copil/copii, pentru a se evita apariţia de probleme în familie şi la copii.
Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca odată ajunşi la maturitate să abandoneze şi ei pe copii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.
S-a vorbit mult despre aceasta categorie de copii, considerata ca fiind in situatie de risc, o categorie defavorizata si vulnerabila.
Trebuie de la inceput facuta o observatie: există, de fapt, două grupuri: copii care au avut șansa să fie lăsati în grija unor persoane responsabile, constiente de sarcinile care le revin și copii aproape abandonați, lăsați in grija unor persoane incapabile sa facă față situației.
Iată câteva din consecințele care derivă din despărțirea temporară a familiei:
- copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinți îl face să se însingureze, să se izoleze;
- devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptae;
- își neglijeaza pregatirea pentru scoala;
- poate intra in grupuri periculoase;
- simte nevoia să le arate colegilor ca nu le este inferior și incearcă să epateze prin diverse gesturi, mai ales dacă părinții îi trimit bani;
- situația este si mai gravă dacă traversează adolescența, la problemele vârstei adăugându-se și problemele despărtârii de părinți;
- au fost cazuri extreme când copiii au fugit de la persoanele în grija carora au fost lăsați;
- lipsa afectivității parentale poate avea consecințe pe termen lung, poate influența dezvoltarea normală a copilului, atât în privința dezvoltării fizice, cât și celei psihice;
- pot ajunge să fie supuși unor abuzuri din partea adulților;
- risc de consum de droguri;
- lipsa posibilității de a se consulta cu cineva în luarea unor decizii importante;
- copiii pot ajunge să aiba comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta de copil;
- de multe ori s-a întamplat ca familia să se destrame, de aici decurgând o altă serie de efecte negative asupra copilului;
- unii părinți se mărginesc să trimită bani din cand in cand, considerând că în acest fel și-au îndeplinit statutul de părinte;
- se intamplă ca familia la care ramâne copilul să fie interesată doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lăsând libertate totală copilului;
- există cazuri și mai grave, când acești copii sunt părăsiți total.
În ultimul timp problema copiilor cu părinții plecați pentru a munci in străinătate a intrat în atenția forurilor responsabile și a opiniei publice. Școala, instituțiile pentru protectia drepturilor copilui au început să-și facă simțită prezența.
Familiile care au în grijă astfel de copii trebuie să știe că pot apela oricând la consilierul scolar, pot beneficia de servicii de consiliere și orientare și centre de zi.
Cu toate acestea trebuie să recunoaștem că lipsa părinților nu poate fi suplinită de nimeni si nimic. Ei sunt cei care pot face cu adevarat un copil fericit.
Copiii abandonați în țară de parinții care și-au găsit de lucru în străinatate sunt mai vulnerabili decât colegii lor, înregistrează întârzieri n dezvoltarea psihicaă, iau note slabe și în general nu sunt interesați de școală.

14/01/2024

Abordări care pot ajuta copilul să se adapteze şi să traverseze perioada în care părinţii sunt plecaţi

 Consilierea şi/sau psihoterapia suportivă: prin intermediul abilităţilor de comunicare, ascultare activă (parafrazarea, reflectarea sentimentelor, sumarizarea, recadrarea, normalizarea, încurajarea verbală şi nonverbală) şi a empatiei, consilierul trebuie să ofere cadrul adecvat şi susţinerea de care copilul are nevoie pentru a face faţă impactului pe care îl are asupra sa plecarea părinţilor la muncă în străinătate.
În procesul de consiliere, psihologii trebuie să acorde posibilitatea copiilor de a-şi spune povestea, de a descrie situaţia lor şi a familiei lor aşa cm o văd ei. În această etapă, rolul psihologului este de a asculta, de a observa şi de a invita copilul să descrie cât mai în amănunt ceea ce crede, ce gândeşte, cm îşi explică, ce simte, cm reacţionează etc. A descrie situaţia aşa cm o percep le oferă copiilor ocazia să îşi clarifice anumite aspecte referitoare la motivele care i-au îndemnat pe părinţi să plece, la nevoile sale prezente, să îşi recunoască şi să îşi exprime emoţiile. Pentru a se simţi mai puternici şi mai capabili să facă faţă situaţiei separării de părinţi, unii dintre copii au nevoie tocmai de aceste momente de exprimare a gândurilor, a părerilor proprii, a emoţiilor şi sentimentelor trăite.
Consilierii trebuie să le explice copiilor că părinţii sunt plecaţi pentru o anumită perioadă determinată de timp şi se vor reîntoarce. Aceştia trebuie să încurajeze şi să susţină o comunicare funcţională a copiilor cu părinţii, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a copilului. Comunicarea dintre copil şi părintele plecat se poate realiza prin diferite posibilităţi: scrisori (inclusiv desene pentru părinţi), convorbiri sau mesaje scrise transmise telefonic, comunicarea prin internet (e-mail, yahoo messenger etc.).
În procesul de consiliere suportivă, consilierii trebuie să fie atenţi ca prin explicaţiile şi discuţiile cu copilul să nu alimenteze anumite speranţe nerealiste ale copilului. Există situaţii în care părinţii plecaţi oferă copiilor promisiuni pe care nu le pot respecta: promit că vor suna la un anumit interval de timp, că vor trimite pachete, că vor veni în ţară la o anumită dată, că îi vor lua pe copii la ei în străinătate etc. Aceste promisiuni neîndeplinite au asupra copiilor efecte de dezamăgire, de frustrare, declanşează trăirea stării de îndoială cu privire la afecţiunea părinţilor pentru ei şi sentimentul de abandon.
În astfel de situaţii, consilierul are o misiune dificilă. Pe de o parte, trebuie să fi e atent să nu alimenteze trăirile negative la adresa părinţilor pe care le resimte copilul în sensul prevenirii separării copilului de familia sa, şi pe de altă parte, să îl sprijine pe copil în construirea unei comunicări funcţionale cu părinţii săi şi a unor strategii adecvate de adaptare la realitatea existentă.
 Consilierea şi psihoterapia cognitiv-comportamentală se poate aplica cu succes la copii o dată ce aceştia au suficient de bine dezvoltate abilităţile mentale care permit realizarea sarcinilor specifice terapiei cognitiv comportamentale: înţelegerea succesiunii cauzale a evenimentelor (ex.: modul în care gândeşti sau interpretezi situaţiile determină modul în care te simţi şi în care acţionezi), identificarea gândurilor, identificarea emoţiilor, raţionamentul analogic, etc. Faptul că părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate nu poate fi schimbat în timpul consilierii, însă consecinţele pe care le are plecarea părinţilor asupra copiilor pot fi abordate în procesul de consiliere. Aceste consecinţe pot tulbura activitatea zilnică a copilului astfel încât acesta ajunge să întâmpine diferite probleme la şcoală, în relaţiile din familie sau cu prietenii.
Este necesară aşadar sprijinirea copiilor în procesul de luare a deciziilor, în găsirea de soluţii pozitive şi prosociale pentru rezolvarea problemelor pe care le întâmpină.
Temele terapeutice care pot ajuta copilul să traverseze fără riscuri prea mari această perioadă includ: exprimarea şi controlul emoţiilor; relaţionarea cu prietenii; avantajele educaţiei şi orientarea în carieră; responsabilităţile, administrarea timpului şi a banilor; disciplina, regulile şi delincvenţa; prevenirea abuzului, a exploatării sexuale, prin muncă şi a traficului de copii etc.
În situaţia în care copiii traversează reacţia de adaptare caracterizată prin îngrijorare, anxietate, depresie, concentrare deficitară, iritabilitate şi comportament agresiv, consilierii trebuie să se axeze în mod special pe sprijinirea copiilor în exprimarea emoţiilor şi sentimentelor faţă de părinţi, faţă de problemele şi conflictele pe care le au în viaţa de zi cu zi. Copilul trebuie încurajat şi asistat în construirea strategiilor de adaptare şi de autocontrol şi în schimbarea credinţelor iraţionale/dezadaptative prin utilizarea tehnicilor psihoterapeutice cognitiv-comportamentale.
Tehnicile psihoterapeutice cognitiv-comportamentale trebuie selectate în funcţie de comportamentele simptom dezvoltate de copil şi de resursele psiho-comportamentale ale acestuia.
Pentru preşcolari şi şcolarii mici se poate apela la terapia prin joc: lucrul la lădiţa cu nisip, folosirea animalelor în miniatură, lucrul cu plastilina, argila, cărţile de colorat, poveştile terapeutice, desene, colaje, călătoria imaginară etc., în timp ce pentru preadolescenţi şi adolescenţi sunt recomandate tehnicile ce presupun discuţia, problematizarea, fi şele de lucru. Activitatea de joc utilizată în lucrul cu copiii se adaptează nivelului de dezvoltare şi caracteristicilor copilului precum şi scopului în care este folosită.

14/01/2024

Recomandări privind comportamentul tutorelui în grija căruia ramane copilul în ameliorarea efectelor negative provocate de plecarea părinţilor

Uneori copilul este nevoit pentru perioada de timp în care părinții sunt plecați să-și schimbe domiciliul (mutarea în casa unei mătuşi/unchi, altă rudă sau a unui vecin) sau a persoanei de îngrijire presupune adaptarea la un nou set de reguli „ale casei”, adaptare care poate varia de la înţelegere şi cooperare la inacceptare. De asemenea, trebuinţa de a face faţă unor alte tipuri de relaţionare: cu persoana de îngrijire, cu copiii acesteia sau relaţiei dintre persoana de îngrijire şi partenerul său poate constitui un factor de stres pentru copil.
Plecarea unuia sau a ambilor părinţi peste hotarele ţării, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, care să le ofere posibilitatea îmbunătăţirii modului de viaţă are consecinţe în mare parte negative asupra copiilor rămaşi acasă.
Totodată plecarea unuia sau a ambilor parinti este însoţită de o serie de riscuri pentru copiii, cm ar fi: riscul abandonului şcolar, incertitudinea performanţele academice ale copiilor. Pe lângă aceasta, ei riscă să devină victime ale violenţei, neglijării și exploatării. O povară pentru aceşti copii o au sarcinile casnice sporite, în special în zonele rurale, şi insuficienţa relaţiilor emoţionale. Efecte negative poate avea, de asemenea, utilizarea ineficientă a remitenţelor primite de la părinți de către copiii, în special de către adolescenți, care riscă să devină consumatori de substanţe nocive, să întreţină relaţii sexuale precoce, să fie atrași în cercuri de influență delicventă.
Pentru evitarea acestor stări negative se recomandă tutorelui, în grija caruia acestia raman următoarele:
 Pentru a avea o relaţie bună cu copilul însă, este important și el „să vă aleagă”. De aceea va trebui să discutaţi împreună cu părinţii și copilul mai multe lucruri. Implicaţi copilul în aceste discuţii, în funcţie de vârsta lui. Cu cât este mai mare, cu atât este mai important să ţineţi cont de părerile lui. Plecarea peste hotare a părinţilor va fi o schimbare radicală în viaţa copilului, ca și în viaţa dvs., dacă veţi deveni tutorele lui. Atunci când omul are mai mult timp pentru a-și imagina schimbarea și când participă la organizarea ei, se acomodează mai ușor. Dumneavoastra veţi discuta multe lucruri cu părinţii lui. Și copilul are nevoie de informaţii practice despre cm va trăi mai departe: unde va locui, ce rol veţi avea dumneavoastra, cât timp veţi fi îngrijitorul lui, ce drepturi și responsabilităţi va avea el în perioada când părinţii sunt plecaţi, ce se va schimba în viaţa lui, cine îl va ajuta cu școala, cine îi va organiza petrecerea de ziua sa de naștere etc.
 Chiar dacă sunteţi rude cu părinţii copilului și vă cunoașteţi bine, staţi de vorbă despre ce se așteaptă ei să faceţi pentru copilul lor și ce sunteţi gata dumneavoastra să vă asumaţi. Dacă nu vă cunoașteţi îndeaproape cu copilul, începeţi prin a vă întâlni pentru a petrece ceva timp împreună. Ar fi bine ca aceste întâlniri să aibă loc cu participarea părinţilor lui.
 Discutaţi cât mai detaliat referitor la sarcinile/obligaţiile pe care se așteaptă părinţii să le îndepliniţi ca îngrijitor. În funcţie de vârsta copilului, perioada de timp cât vor lipsi părinţii, starea sănătăţii dumneavoastra, timpul pe care îl puteţi dedica și alte condiţii, rolul dumneavoastra s-ar putea referi la următoarele:
- să aveţi grijă de sănătatea și bunăstarea emoţională a copilului;
- să-i asiguraţi necesităţile de bază — hrană, adăpost, îmbrăcăminte potrivită cu vremea, protecţie faţă de orice formă de violenţă sau abuz, un mediu în care să se simtă în siguranţă;
- să vă asiguraţi că merge la grădiniţă/școală;
- să vorbiţi cu educatorii/profesorii despre ce mai face copilul;
- să-l susţineţi moral atunci când va avea dificultăţi, când se va simţi singur sau trist;
- să-l ajutaţi să-și organizeze ziua, reușind astfel să-și pregătească lecţiile, să participe la treburile din gospodărie, să comunice cu părinţii și cu prietenii, să frecventeze cercuri și să se odihnească;
- să-l încurajaţi să participe la activităţi sportive și culturale și să-și dezvolte talentele;
- să ţineţi la curent părinţii referitor la viaţa copilului: cm se simte, ce succese are, unde întâlnește greutăţi, care este relaţia lui cu dumneavoastra, cu prietenii săi și alte lucruri importante;
- să anunţaţi părinţii imediat ce apare vreo situaţie sau problemă cu care nu știţi cm să vă descurcaţi;
- în funcţie de vârsta copilului, să-i daţi bani de buzunar pentru ca să înveţe să-i cheltuie corect;
- să-l întrebaţi ce crede el atunci când luaţi decizii care îl privesc și pe el.
 Întreţinerea și educaţia copilului vor necesita cheltuieli financiare. Este bine să cădeţi de acord cu părinţii asupra unei sume aproximative de bani pe care o veţi primi de la ei pentru treburile casnice și pentru îngrijirea copilului. Orientaţi-vă la o sumă realistă. Fiţi înţelegător(oare), părinţii nu pot fi siguri când se vor angaja și ce salariu vor primi peste hotare.
 Insistaţi ca, înainte de a pleca peste hotare, părinţii să-i facă un control medical general copilului lor. În acest fel, părinţii vor afla dacă ar putea să se aștepte la probleme de sănătate ale copilului, iar dumneavoastra veţi ști dacă este nevoie să aveţi grijă în mod special de sănătatea lui. Încurajaţi părinţii să facă astfel de investigaţii profilactice și atunci când revin acasă în vacanţă sau ocupaţi-vă dumneavoastra de ele. Este foarte important să vă adresaţi cât mai repede medicului și să nu recurgeţi la metode „casnice” de tratament atunci când aveţi semne de boală sau copilul de care îngrijiţi se simte rău.
 Spuneţi-i copilului mai multe despre dumneavoastra. Ce credeţi că trebuie să știe despre copiii dumneavoastra sau serviciul pe care îl aveţi, despre ce fel de om sunteţi — orice va face relaţia voastră cât mai caldă. Dacă aţi decis că va locui în familia dumneavoastra, povestiţi-i despre tradiţiile și regulile pe care le aveţi. Lăsaţi-l să înţeleagă că veţi fi deschis(ă) la propunerile lui, care îl vor ajuta să se simtă bine în casa dumneavoastra. Pentru copil este important să locuiască într-un mediu care îi este cunoscut și apropiat. El poate să se mute în casa dumneavoastra sau să rămână în casa părinţilor. Copilul mic trebuie să locuiască împreună cu un adult, pe când un adolescent, dacă este destul de matur și poate avea grijă de viaţa sa, ar putea sta singur, iar dumneavoastra să-l vizitaţi regulat. Chiar și așa, ţineţi minte că nu toţi adolescenţii de 16 ani știu cm să facă faţă unor situaţii dificile, cm ar fi: accidentele din gospodărie, îmbolnăvirile, presiunile din partea semenilor de a organiza în casă chefuri, maltratarea din partea altor persoane.
Copiii au nevoie de sprijin atunci când încearcă să înțeleagă de ce trebuie să plece părinții lor pentru aceasta se recomandă părinților să pregătească copiii pentru schimbarea ce urmează a interveni în viața lor, trebuie să le explice copiilor cauzele din care aceștia sunt nevoiți să plece astfel încât aceștia să nu se simtă vinovați pentru că părinții se sacrifică de dragul lor. Este indicat să fie anunțate autoritățile competente de plecarea peste hotare, de persoana care va fi responsabilă de soarta copilului atât timp cât părinții vor lipsi din țară. La fel ar trebui de stabilit împreună cu copilul cine este persoana în grija căreia va rămâne, pentru a se simți în largul său, pentru a se dezvolta și educa pe cât posibil în mod eficient.

07/11/2023

Rolul persoanei care se ocupa de cresterea si ingrijirea copilului cu parinte/parinti plecat/plecati la munca in strainatate

În funcţie de vârsta copilului in perioada de timp cât vor lipsi părinţii rolul tutorelui se refera la următoarele:
- să aveţi grijă de sănătatea și bunăstarea emoţională a copilului;
- să-i asiguraţi necesităţile de bază — hrană, adăpost, îmbrăcăminte potrivită cu vremea, protecţie faţă de orice formă de violenţă sau abuz, un mediu în care să se simtă în siguranţă;
- să vă asiguraţi că merge la grădiniţă/școală;
- să vorbiţi cu educatorii/profesorii despre ce mai face copilul;
- să-l susţineţi moral atunci când va avea dificultăţi, când se va simţi singur sau trist;
- să-l ajutaţi să-și organizeze ziua, reușind astfel să-și pregătească lecţiile, să participe la treburile din gospodărie, să comunice cu părinţii și cu prietenii, să frecventeze cercuri și să se odihnească;
- să-l încurajaţi să participe la activităţi sportive și culturale și să-și dezvolte talentele;
- să ţineţi la curent părinţii referitor la viaţa copilului: cm se simte, ce succese are, unde întâlnește greutăţi, care este relaţia lui cu dumneavoastra, cu prietenii săi și alte lucruri importante;
- să anunţaţi părinţii imediat ce apare vreo situaţie sau problemă cu care nu știţi cm să vă descurcaţi;
- în funcţie de vârsta copilului, să-i daţi bani de buzunar pentru ca să înveţe să-i cheltuie corect;
- să-l întrebaţi ce crede el atunci când luaţi decizii care îl privesc și pe el.
Copiii au nevoie de sprijin atunci când încearcă să înțeleagă de ce trebuie să plece părinții lor pentru aceasta se recomandă părinților să pregătească copiii pentru schimbarea ce urmează a interveni în viața lor, trebuie să le explice copiilor cauzele din care aceștia sunt nevoiți să plece astfel încât aceștia să nu se simtă vinovați pentru că părinții se sacrifică de dragul lor. Este indicat să fie anunțate autoritățile competente de plecarea peste hotare, de persoana care va fi responsabilă de soarta copilului atât timp cât părinții vor lipsi din țară. La fel ar trebui de stabilit împreună cu copilul cine este persoana în grija căreia va rămâne, pentru a se simți în largul său, pentru a se dezvolta și educa pe cât posibil în mod eficient.

07/11/2023

Recomandări privind comportamentul tutorelui în grija căruia ramane copilul în ameliorarea efectelor negative provocate de migraţia părinţilor

Uneori copilul este nevoit pentru perioada de timp în care părinții sunt plecați să-și schimbe domiciliul (mutarea în casa unei mătuşi/unchi, altă rudă sau a unui vecin) sau a persoanei de îngrijire presupune adaptarea la un nou set de reguli „ale casei”, adaptare care poate varia de la înţelegere şi cooperare la inacceptare. De asemenea, trebuinţa de a face faţă unor alte tipuri de relaţionare: cu persoana de îngrijire, cu copiii acesteia sau relaţiei dintre persoana de îngrijire şi partenerul său poate constitui un factor de stres pentru copil.
Plecarea unuia sau a ambilor părinţi peste hotarele ţării, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, care să le ofere posibilitatea îmbunătăţirii modului de viaţă are consecinţe în mare parte negative asupra copiilor rămaşi acasă.
Totodată plecarea unuia sau a ambilor parinti este însoţită de o serie de riscuri pentru copiii, cm ar fi: riscul abandonului şcolar, incertitudinea performanţele academice ale copiilor. Pe lângă aceasta, ei riscă să devină victime ale violenţei, neglijării și exploatării. O povară pentru aceşti copii o au sarcinile casnice sporite, în special în zonele rurale, şi insuficienţa relaţiilor emoţionale. Efecte negative poate avea, de asemenea, utilizarea ineficientă a remitenţelor primite de la părinți de către copiii, în special de către adolescenți, care riscă să devină consumatori de substanţe nocive, să întreţină relaţii sexuale precoce, să fie atrași în cercuri de influență delicventă.
Pentru evitarea acestor stări negative se recomandă tutorelui, în grija caruia acestia raman următoarele:
 Pentru a avea o relaţie bună cu copilul însă, este important și el „să vă aleagă”. De aceea va trebui să discutaţi împreună cu părinţii și copilul mai multe lucruri. Implicaţi copilul în aceste discuţii, în funcţie de vârsta lui. Cu cât este mai mare, cu atât este mai important să ţineţi cont de părerile lui. Plecarea peste hotare a părinţilor va fi o schimbare radicală în viaţa copilului, ca și în viaţa dvs., dacă veţi deveni tutorele lui. Atunci când omul are mai mult timp pentru a-și imagina schimbarea și când participă la organizarea ei, se acomodează mai ușor. Dumneavoastra veţi discuta multe lucruri cu părinţii lui. Și copilul are nevoie de informaţii practice despre cm va trăi mai departe: unde va locui, ce rol veţi avea dumneavoastra, cât timp veţi fi îngrijitorul lui, ce drepturi și responsabilităţi va avea el în perioada când părinţii sunt plecaţi, ce se va schimba în viaţa lui, cine îl va ajuta cu școala, cine îi va organiza petrecerea de ziua sa de naștere etc.
 Chiar dacă sunteţi rude cu părinţii copilului și vă cunoașteţi bine, staţi de vorbă despre ce se așteaptă ei să faceţi pentru copilul lor și ce sunteţi gata dumneavoastra să vă asumaţi. Dacă nu vă cunoașteţi îndeaproape cu copilul, începeţi prin a vă întâlni pentru a petrece ceva timp împreună. Ar fi bine ca aceste întâlniri să aibă loc cu participarea părinţilor lui.
 Discutaţi cât mai detaliat referitor la sarcinile/obligaţiile pe care se așteaptă părinţii să le îndepliniţi ca îngrijitor.
 Întreţinerea și educaţia copilului vor necesita cheltuieli financiare. Este bine să cădeţi de acord cu părinţii asupra unei sume aproximative de bani pe care o veţi primi de la ei pentru treburile casnice și pentru îngrijirea copilului. Orientaţi-vă la o sumă realistă. Fiţi înţelegător(oare), părinţii nu pot fi siguri când se vor angaja și ce salariu vor primi peste hotare.
 Insistaţi ca, înainte de a pleca peste hotare, părinţii să-i facă un control medical general copilului lor. În acest fel, părinţii vor afla dacă ar putea să se aștepte la probleme de sănătate ale copilului, iar dumneavoastra veţi ști dacă este nevoie să aveţi grijă în mod special de sănătatea lui. Încurajaţi părinţii să facă astfel de investigaţii profilactice și atunci când revin acasă în vacanţă sau ocupaţi-vă dumneavoastra de ele. Este foarte important să vă adresaţi cât mai repede medicului și să nu recurgeţi la metode „casnice” de tratament atunci când aveţi semne de boală sau copilul de care îngrijiţi se simte rău.
 Spuneţi-i copilului mai multe despre dumneavoastra. Ce credeţi că trebuie să știe despre copiii dumneavoastra sau serviciul pe care îl aveţi, despre ce fel de om sunteţi — orice va face relaţia voastră cât mai caldă. Dacă aţi decis că va locui în familia dumneavoastra, povestiţi-i despre tradiţiile și regulile pe care le aveţi. Lăsaţi-l să înţeleagă că veţi fi deschis(ă) la propunerile lui, care îl vor ajuta să se simtă bine în casa dumneavoastra. Pentru copil este important să locuiască într-un mediu care îi este cunoscut și apropiat. El poate să se mute în casa dumneavoastra sau să rămână în casa părinţilor. Copilul mic trebuie să locuiască împreună cu un adult, pe când un adolescent, dacă este destul de matur și poate avea grijă de viaţa sa, ar putea sta singur, iar dumneavoastra să-l vizitaţi regulat. Chiar și așa, ţineţi minte că nu toţi adolescenţii de 16 ani știu cm să facă faţă unor situaţii dificile, cm ar fi: accidentele din gospodărie, îmbolnăvirile, presiunile din partea semenilor de a organiza în casă chefuri, maltratarea din partea altor persoane.
Copiii au nevoie de sprijin atunci când încearcă să înțeleagă de ce trebuie să plece părinții lor pentru aceasta se recomandă părinților să pregătească copiii pentru schimbarea ce urmează a interveni în viața lor, trebuie să le explice copiilor cauzele din care aceștia sunt nevoiți să plece astfel încât aceștia să nu se simtă vinovați pentru că părinții se sacrifică de dragul lor. Este indicat să fie anunțate autoritățile competente de plecarea peste hotare, de persoana care va fi responsabilă de soarta copilului atât timp cât părinții vor lipsi din țară. La fel ar trebui de stabilit împreună cu copilul cine este persoana în grija căreia va rămâne, pentru a se simți în largul său, pentru a se dezvolta și educa pe cât posibil în mod eficient.

Address

Strada Virgil Madgearu Nr. 4-6
Bucharest
011355

Telephone

+40744697895

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when RD Capital Tex SRL posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to RD Capital Tex SRL:

Shortcuts

Share