05/06/2025
Când era copil, mama mea s-a mutat în Israel. Așa se face că, de-a lungul anilor, am avut ocazia să vizitez această țară de mai multe ori. Prima mea vizită acolo, în 1995, mi-a rămas adânc întipărită în memorie, nu doar pentru că era prima mea călătorie peste hotare, ci și pentru că diferențele față de România erau copleșitoare.
Când am ajuns prima dată în Israel, totul părea desprins dintr-o carte de povești moderne. Drumuri impecabil asfaltate, mall-uri mari și strălucitoare care păreau la limita dintre realitate și vis, piețe pline de culoare cu fructe și legume de care nici nu auzisem, frumos aranjate și hipermarketuri care îți luau ochii cu gama lor de produse. În România de atunci, toate acestea păreau un viitor îndepărtat. La noi, o piață era des folosită doar pentru strictul necesar, iar expresia „hipermarket” nici măcar nu pătrunsese în vocabularul nostru.
Pe atunci, călătoria mea nu era nici ea o sarcină simplă. Procedura pentru viză implica o invitație, cozi lungi, formulare nesfârșite și o nerăbdare continuă pentru confirmare. Eram uluit cm israelienii călătoreau fără vize în întreaga lume, în timp ce pentru noi, fiecare ieșire implica o adevărată aventură birocratică.
Dar acum, 30 de ani mai târziu, lucrurile stau altfel. România pe care o compar astăzi cu aceea din 1995 este de nerecunoscut. Dacă atunci mall-urile din Israel mă lăsau fără grai, astăzi cele din București sunt mai mari, mai moderne și mai diverse. Piețele noastre abundă în produse locale și internaționale, iar rafturile hipermarketurilor sunt la fel de bine populate ca oriunde în lume. Și chiar drumurile asfaltate, odată un simbol al progresului inaccesibil, au devenit acum o normalitate.
Progresul pe care îl vedem și cel pe care îl ignorăm
România a înregistrat numeroase schimbări, dar deseori suntem atât de prinși în rutina noastră cotidiană, încât nu le mai remarcam. Este ușor să privim cu invidie spre alte țări și să ne concentrăm pe diferențe, dar rareori ne oprim să reflectăm asupra drumului parcurs de propria noastră țară.
Acum, putem călători în multe țări fără viză, incluzând Israelul, un semn clar al deschiderii noastre către lume. În plus, oferta culturală și de divertisment din orașele noastre s-a diversificat enorm. Chiar și în fața aglomerației din București, este imposibil să negăm paleta largă de opțiuni și oportunități pe care orașul nostru le oferă.
Sigur, provocările încă există. Traficul infernal din București rămâne o problemă zilnică. Dar să ne amintim că acest trafic este și rezultatul unei economii în creștere și al unui câmp urban în continuă expansiune.
Progrese notabile și provocări rămase
Un domeniu care reflectă schimbările pozitive este cel al sănătății. Desigur, sistemul medical public are încă nevoie de o reformă amplă, dar sectorul privat a adus o rază de speranță. Spitalele private sunt dotate cu echipamente de ultimă generație, sunt curate, iar standardele oferite sunt competitive la nivel internațional. Da, costurile sunt mai mari, dar schimbarea este o realitate pe care nu o putem ignora.
Un alt aspect demn de remarcat este infrastructura. În anii '90, drumurile erau adesea pline de gropi, iar călătoriile prin țară durau o veșnicie. Astăzi, avem autostrăzi (chiar dacă mai puține decât ne-am dori), rețele de drumuri mai bine întreținute și trenuri din ce în ce mai moderne pe rutele principale.
Desigur, sunt încă multe de făcut. Sistemul educațional, de pildă, are nevoie de resurse mai mari și politici mai coerente. Dar chiar și aici se pot observa semne de îmbunătățire, cm ar fi apariția școlilor și grădinițelor private care respectă standarde înalte.
De ce este important să prețuim progresul?
În concluzie, dezvoltarea României este reală și constantă, chiar dacă nu perfectă. Este vital să recunoaștem aceste realizări, să apreciem eforturile depuse și să găsim motive de mândrie în ceea ce avem. Îmbunătățirea drumurilor, accesul la bunuri de calitate, libertatea de mișcare în lume sau chiar micile schimbări din infrastructura urbană sunt toate semne ale unui viitor promițător.
Sigur, uneori ne vine ușor să fim critici și să ne concentrăm pe ceea ce lipsește. Însă dacă ne-am opri o secundă, am vedea că România de astăzi este un loc mult mai bun decât cel pe care-l cunoșteam acum 30 de ani. Și, cu toate provocările care rămân, avem toate șansele să construim pe acest progres și să visăm la un viitor mai bun. România are potențial, iar acest potențial merită celebrat.
