19/12/2021
Era in saptamana dinaintea Craciunului. Ningea cu fulgi nefiresc de mari. Brusc, in oras s-au aprins luminitele colorate de pe marile bulevarde. Mirosea a sarbatori de iarna. La usa agentiei batu timid un barbat si intra fara sa astepte raspuns.”Buna seara, credeam ca nu mai e nimeni”, zise barbatul in timp ce se scutura de zapada. “Buna seara. Va putem ajuta cu ceva?”, intreba o colega. “Da. Vreau sa imi fac o asigurare. O asigurare de viata”, raspunse barbatul cu hotarare. Avea intre 35-40 de ani, era nebarbierit si destul de neingrijit imbracat. “Sigur. Va rog sa luati loc”, il indemna colega mea, putin neincrezatoare. Amabil, barbatul se preface cu nu a observant ezitarea consultantului. Insa ea se simti datoare sa intrebe: “Nu va suparati, de ce doriti sa va faceti o asigurare de viata?”.
Pret de cateva secunde, in agentie se auzi, in surdina, doar refrenul de la “O, ce veste minunata!”. Apoi, barbatul si-a dres vocea si a zis: “Abia am sosit din Cluj, cu masina. Am facut mai bine de patru ore si asta pentru ca pe traseu am prins un accident rutier urat, cu victime, cu SMURD, cu descarcerare si convoaie de ambulante. Am acasa trei copii. Sotia e asistent medical. Nu castiga mare lucru. Eu am o firma de constructii. Daca patesc ceva, sotia si copiii o sa fie muritori de foame. Asa ca m-am gandit, pe drum, cand veneam spre casa, ca am nevoie de o asigurare de viata. Dar acum imi dau seama ca nu eu am nevoie, ci familia mea”.
Era in saptamana dinaintea Craciunului. Oamenii se gandeau la alti oameni si deveneau mai responsabili.
(Dacă te regăsești în această poveste, contactează-mă pentru detalii privind semnarea unui contract de asigurare).