18/02/2026
UNIREA BOILOR
✍️ Vasile Militaru
Pe-o blagoslovită luncă plină de'nflorit trifoi,
Viețuia cândva pe lume un popor blajin de boi,
Și-ar fi dus o viață lină și tihnită pe pământ,
Dacă dracul în cireadă nu intra, zicând că'i ,
Izbutind cu vicleșuguri în să-i dezbine,
Cu momeala că, pe urmă, le va fi cu mult mai bine!...
Astfel, unii dintre boii mâncători de fân și iarbă,
Căpetenie isteață și-au ales un țap cu barbă;
Alții s'au fost pus sub steagul unui pehlivan vulpoi
Care pretindea că neamu-i, - cu opt veacuri înapoi, -
A arat mereu cu plugul tras de preacinstiții boi;
Alți plăvani, cu mintea slabă și cu suflet bun de milă,
Și-au luat cârmuitoare o țicnită de cămilă;
În sfârșit, cireada toată de boi maturi, vaci și junci, -
Optsprezece milioane câți au viețuit atunci-
Pe cuprinsul celei lunci, -
În vreo șapte-opt ,dezbinați trăiau mereu,
Trai din ce în ce mai greu,
Căci jivine fără număr, -lupi flămânzi umblând în haită, -
Printre boii slabi de minte dădeau zilnic câte-o raită!...
Lupii pricepând că boii nefiind uniți grămadă,
Le puteau fi oricând pradă, -
Sfârtecau în orice clipă mii de boi și mii de vaci,
Fără să le fie teamă de mai-marii lor cârmaci,
Căci și-aceștia, -hoți iarăși, -
S'au fost dovedit adesea că sunt lupilor tovarăși!...
Într'o zi însă un taur,
Înțelept la judecată și cu sufletul de aur, -
Luând seama cm vin lupii,-ticăloșii și dușmanii,
Cari într'una, fără milă, îi tot sfârtică plăvanii, -
A mugit precum mugește tunetul cel mânios
Și-a zis boilor din luncă vorbele ce dau mai jos:
--Boilor-copii la minte, în trifoaie cu toți stupii, -
Până când răbda-veți oare să vă tot sfâșie lupii?!
Până când, a voastră ceafă va purta pe țarini plugul,
Când vi se ia tot belșugul?!...
Ascultați: De azi încolo, -ca să ne'ntărim soborul,-
Eu vă sunt Cârmuitorul!
Să putem scăpa odată de toți lupii răi și hoți,
Poruncesc: să fiu - orbește- ascultat de boii toți!...
Nici un fel de'mpotrivire!...Nici un murmur să n'aud!...
Cine nu vrea să m'asculte, va vedea cât sunt de crud!...
Niște boi, nesocotindu-l și'ncercând ca să'l răstoarne,
Sfârtecați au fost îndată de-ale taurului coarne
Și'nțeles-au atunci boii că'n sfârșit, să le dea fânul,
Și-au găsit și ei stăpânul!
Și'ntr'o noapte fără lună, când a lupilor grămadă
Între boi intrase iarăși, pe furiș, cu dor de pradă, -
Boii, cârmuiți de Taur, șold la șold, făcură roată
Și'n lăuntrul ei cuprins-au, într'o clipă, haita toată!...
După tunetul- poruncii, roata s'a tot strâns apoi;
Boii nu mai erau boi,
Și'n adâncul miez de noapte s'a cutremurat văzduhul:
Lupii-au început să urle, sfârtecați, când își dau duhul;
Haitele, ca'nebunite, spăimântate de boi foarte,
În zadar fugeau de moarte:
Sângele, pe vatra luptei, a curs până dimineață-
Și, cu cât în lupi da moartea, se urca'n cireadă viața,
Încât, până'n zorii zilei, dintre lupii'n greu impas,
Să mai sfârtece plăvanii, nici un lup n'a mai rămas!..............................................
Iată ce-a făcut unirea în cireada unor boi...
Doamne! când vom înțelege ca să ne unim și noi?!
