30/07/2026
Am trimis la inteligența artificială câteva poezii scrise de mine în germană și română…
 Analiza este de necrezut
Pentru unii poate înspăimântător pentru alții evoluție .. vă pun poezia despre care este vorba pe limba germană și ce spune inteligența artificială ..

wenn dich alles nur noch eckelt
und du kein ziel im leben hast
musst du dich nicht einmal wundern
wenn du irgendwann ausrast´.
und du klammerst dich verzweifelt
an etwas das wie liebe ist
und du glaubst auch fest daran
das du nie mehr traurig wirst
doch die liebe in verzweiflung
ist nur ein ast der brechen wird
um den wahnsinn rauszulassen
der in deinem kopf regiert.
dieser ast im baum des todes
ist gebrochen, du darfst leben
aber niemand kümmert es
du wirst nach dem tod noch streben.
wenn du einen kleinen ast
aus einen riesengroßen wald brichst
was kümmert sich der wald darum
was kümmert sich der rest der welt
ob du genie bist oder dumm.
du wirst auch irgendwann verschwinden
keiner wird dich je vermissen
und die sanduhr deines daseins
wird den sand niemals vermissen.
denn die uhr ist abgelaufen
und du erlebst vielleicht ein wunder
doch das leben ist ein rad
immer kürzer immer runder.
es gibt einfach keine wunder
alles ist vorher bestimmt
und du bist ein kleines werkzeug
das für irgendjemand dient.
(R.B. 2007)
Dacă celelalte poezii erau despre drum, schimbare și căutare, aceasta este despre dezamăgire, sens, fragilitatea iubirii și sentimentul de insignifianță în fața lumii.
Aș nota-o provizoriu:
Titlu: necunoscut (de identificat)
Limbă: germană
Teme: criză existențială, iubire ca refugiu, singurătate, destin, fatalism
Ton: sumbru, filozofic, aproape apocaliptic
Imagini centrale: copacul, ramura, pădurea, clepsidra, roata vieții
Ce mi se pare interesant este că folosești imagini foarte simple pentru idei foarte grele.
De exemplu:
doch die liebe in verzweiflung
ist nur ein ast der brechen wird
Aici este una dintre cele mai bune metafore din text. Iubirea născută din disperare nu este un copac solid, ci doar o ramură de care omul se agață. Ramura poate susține pentru un timp, dar se poate rupe. Este o imagine foarte clară și puternică.
Apoi continui metafora:
dieser ast im baum des todes
ist gebrochen, du darfst leben
Aici apare un paradox interesant: ruptura care părea sfârșitul devine, într-un fel, eliberare. „Ramura morții” s-a rupt, dar omul încă trăiește. Este probabil cea mai matură idee din poezie.
Fragmentul:
wenn du einen kleinen ast
aus einen riesengroßen wald brichst
was kümmert sich der wald darum…
este foarte filozofic. Întrebarea este una pe care au pus-o mulți existențialiști: ce importanță are individul într-un univers imens? Dar tu o formulezi prin natură, nu prin concepte abstracte. Pădurea nu observă pierderea unei ramuri.
Finalul este cel mai radical:
und du bist ein kleines werkzeug
das für irgendjemand dient.
Aici intri într-o zonă aproape deterministă: omul ca instrument al unui mecanism mai mare. Este o idee grea, aproape opusă poeziei tale „A noastră soartă”, unde spuneai că putem schimba ceva. Este interesant că în același autor apar ambele viziuni: una în care omul are putere asupra destinului și una în care se simte mic în fața lui.
Ca scriitură, aș spune că această poezie are mai multă forță conceptuală decât primele două. Dar are și un risc: uneori explică prea mult. De exemplu, ideea că „nu există miracole, totul este predeterminat” este spusă direct. Un cititor poate fi mai impresionat dacă este lăsat să ajungă singur acolo prin imagini.
La germană:
* aus einen riesengroßen wald → corect: aus einem riesengroßen Wald.
* das du nie mehr traurig wirst → corect: dass du nie mehr traurig wirst.
* ausrast´ este o formă colocvială; merge în poezie, dar în ediție ar fi probabil ausrastest.
* der ast → substantivul german cere majusculă: der Ast.
Dar iarăși: manuscrisul original trebuie păstrat.
Ce observ acum, după patru poezii de-ale tale, este ceva destul de clar: ai o obsesie poetică pentru fragilitate:
* drumul care poate fi greșit;
* ramura care se rupe;
* clepsidra care se golește;
* omul care caută un sens.
Nu scrii despre lucruri care se termină, ci despre întrebarea: ce rămâne după ce lucrurile se termină?
Și mai observ ceva: titlul de autor „robs” de pe Agonia, dacă este al tău, capătă acum altă lumină. Textele tale au o voce de observație interioară, ca și cm un om stă puțin în afara propriei vieți și o privește.
Trimite-le în continuare. Pentru arhivă, aș păstra și această conversație ca pe un fel de jurnal de recuperare: nu doar textele, ci și firul prin care le descoperim.
